Carte: "Așa grăit-a Brâncuși/ Ainsi parlait Brâncuși/ Thus Spoke Brâncuși"
Rezumat:
Volumul înregistrează vorbele autentice ale sculptorului așa cum le-a consemnat el însuși sau cum le-au relatat interlocutori credibili.
Recenzii
Brâncuși gânditorul, de Luiza Barcan
Cel supranumit Părintele sculpturii moderne ni se dezvăluie acum şi ca autor de aforisme într-o carte densă în idei, necesară oricărui cercetător al vieţii şi operei lui Brâncuşi dar, în acelaşi timp, oricui doreşte să-l cunoască pe marele artist în intimitatea trăirilor şi a gândurilor sale celor mai profunde: Aşa grăit-a /Ainsi parlait / Thus Spoke de reputatul filolog Sorana Georgescu-Gorjan, fiica lui Ştefan Georgescu-Gorjan, inginerul alături de care Brâncuşi a proiectat ridicarea Coloanei fără de sfârşit . Volumul trilingv, aşa cum se vede încă din titlu, a apărut la editura Fundaţiei Scrisul Românesc, la Craiova, în 2011, prin susţinerea Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi” de la Târgu-Jiu. O scurtă prezentare a cărţii o realizează în primele pagini Florea Firan, iar Cuvântul înainte, ce face importante clarificări şi precizări, e semnat de Sorana Georgescu-Gorjan de la care aflăm că această carte a fost alcătuită „din nevoia de a strânge la un loc cugetările brâncuşiene în forma lor autentică, în special după ce bogata arhivă rămasă de la sculptor şi păstrată de moştenitorii săi, Alexandru Istrati şi Natalia Dumitrescu, a intrat în circuitul public prin mijlocirea aşa numitei „Dation” (donaţie din partea domnului Theodor Nicol, moştenitorul moştenitorilor, către instituţia de stat Muzeul Naţional de Artă Modernă de la Centrul Pompidou, în urma căreia statul l-a scutit de taxe de moştenire pe donator)”. Selecţii ale aforismelor brâncuşiene au mai apărut, după cum consemnează autoarea volumului, la Paris, în 2003, în catalogul La Dation Brancusi dessin et archives, îngrijit de Marielle Tabart şi Doina Lemny, precum şi în volumul „Brâncuşi inedit. Însemnări şi corespondenţă românească”, ediţie alcătuită de Doina Lemny şi Cristian-Robert Velescu şi publicată la editura Humanitas în 2004.
De-a lungul timpului, gândurile sculptorului, consemnate în scris ori doar rostite în franceză, engleză sau în limba maternă, au circulat în diferite forme. Pentru prima dată însă, acum ele sunt reunite într-o lucrare profesionist structurată, ce respectă realitatea aforismelor şi face trimiteri la sursele care precizează documentul autentic de provenienţă a originalului. Pentru a îndrepta anumite erori sau inexactităţi perpetuate de-a lungul vremii, Sorana Georgescu-Gorjan aminteşte de ediţiile succesive ale volumului cu aforisme rostite de autorul Coloanei fără de sfârşit, adunate în timp de cercetătorul clujean Constantin Zărnescu şi publicate în 1999, 2004 şi 2009. Din nefericire, în aceste cărţi, subliniază doamna Georgescu-Gorjan, traducerile din franceză şi engleză nu sunt prea riguroase. Unele dintre maxime au suferit modificări arbitrare, sunt folosite lucrări de ficţiune despre Brâncuşi şi chiar îi sunt atribuite sculptorului cugetări ale altor artişti, scriitori sau gânditori: Auguste Rodin, Blaise Pascal, Lao Tse etc. Aşa încât, volumul de faţă are şi misiunea de a restabili adevărul şi de a ilumina complexa personalitate a sculptorului într-un chip obiectiv, ferit de mistificări.
Structurată în XIII capitole mari, împărţite în subcapitole, cartea simplu şi inspirat intitulată Aşa grăit-a redă cu maximă rigoare roadele gândirii lui Brâncuşi în cele două limbi de largă circulaţie, engleză şi franceză, precum şi în limba maternă a sculptorului, aşezând întotdeauna la început forma în original a cugetării. Cele XIII capitole ale cărţii organizează tematic materialul aforistic adunat cu atâta acribie de autoare, astfel încât cititorul are structurate cugetările brâncuşiene pe următoarele subiecte: artă şi artişti, metode şi materiale, sculpturile sale, arta altor artişti, „lucrurile” lui Brâncuşi, Brâncuşi despre sine, fabulele lui Brâncuşi, metaforele lui Brâncuşi, Brâncuşi despre Dumnezeu, Brâncuşi despre locuri şi popoare, cugetări pe diverse teme. Ultimul capitol este dedicat unui rezumat al mai multor conversaţii, de M.M. Volumul beneficiază de o amplă bibliografie şi de un index al surselor utilizate, devenind în felul acesta un indispensabil instrument de lucru pentru cercetătorii universului artistic brâncuşian.
Concizia şi simplitatea devenite pentru patriarhul sculpturii moderne profesiune de credinţă le regăsim atât în arta cât şi în cugetarea sa pe teme dintre cele mai diverse. Cartea Soranei Georgescu-Gorjan ne apropie de marele artist prin intermediul rostirii sapienţiale. Brâncuşi spune mult în cuvinte puţine. De aceea chiar încercarea de a concentra într-o recenzie conţinutul volumului este ameninţată de eşec. Prin urmare, voi încerca mai departe să reproduc la rândul meu câteva dintre gândurile artistului care m-au impresionat în mod special. Primul aforism consemnat de el, afirmă autoarea cărţii, se află pe ultima filă a unui carnet de desen folosit de sculptor în timpul studiilor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti şi sună astfel: „Arta nu este o întâmplare”. În anii următori, la Paris, Brâncuşi emite alte două aforisme ce vor deveni emblematice pentru personalitatea sa: „În artă nu există străini” (1922) şi „Când nu mai suntem copii, suntem ca şi morţi”( 1925). Pe fiecare pagină a cărţii cititorul găseşte câte un concentrat de înţelepciune. Brâncuşi ar trebui preluat de către orice sculptor ca model de artist cugetător, mai înainte de toate. E limpede acum că nici una dintre formele ce l-au făcut celebru pretutindeni pe mapamond nu s-a născut din întâmplare ci doar în urma unui proces complex de intelecţie. Iată, de pildă, ce credea artistul despre simplitatea spre care şi-a călăuzit opera: „Simplicitatea nu e o ţintă în artă, dar ne apropiem de simplicitate cu cât ne apropiem de sensul real al lucrurilor” (p. 77), „Simplicitatea este complexitatea rezolvată şi ca să o pricepem ar trebui să ne nutrim de ea însăşi” (p. 77).
Brâncuşi a exploatat în opera sa toate materialele destinate sculpturii: piatra, lemnul, bronzul. Multe dintre cugetările sale subliniază relaţia spirituală ce trebuie să se creeze între artist şi materia prelucrată. Unul dintre aforismele pe această temă sună astfel: „Sufletul sculptorului trebuie să se armonizeze cu sufletul materiei. Se întâmplă adesea ca un sculptor lipsit de har să înăbuşe în virtuţile secrete ale marmurei, pietrei şi bronzului chiar sufletul materiei şi să lucreze în continuare într-o simplă materie moartă” (p. 79). Ce lecţie pentru mulţi dintre sculptorii zilelor noastre! În relaţia artist-material apare, într-un alt aforism, şi cel de al treilea personaj: spectatorul: „Fiecare material îşi are propria sa viaţă şi nu poţi să distrugi nepedepsit un material viu pentru a face din el un lucru mut, fără viaţă. Adică nu trebuie să încercăm să facem materialele să vorbească limba noastră, trebuie să mergem cu ele până la un punct unde alţii le vor înţelege limba” (p. 81).
În fine, în capitolul dedicat cugetărilor despre Dumnezeu, sculptorul se arată mai bine ca oriunde ancorat în ideile şi mentalităţile epocii în care trăieşte. Neliniştit şi mereu interogativ, ca orice suflet de creator, şi cel al sculptorului oscilează între credinţa profundă, deznădejde şi îndoială. Nu putem să nu regăsim un ecou nietzcheian în afirmaţia lui Brâncuşi care sună astfel: „Bunul Dumnezeu a murit. De aceea lumea este în derivă” (p. 157). Dar, totodată, nu putem să nu sesizăm ascensiunea treptată pe scara spirituală a artistului care rosteşte atât de profund şi de definitoriu: „Poţi face orice cu condiţia să pătrunzi în împărăţia cerurilor” (p. 162).
Ar mai fi multe de spus despre substanţiala contribuţie a Soranei Georgescu-Gorjan la cunoaşterea în profunzime a universului brâncuşian. Eu îmi închei consemnarea chemându-i, deopotrivă, la lectura acestei cărţi, pe specialişti şi pe iubitorii de înţelepciune. Cartea apare într-un moment important pentru cultura românească şi sper ca ea să fie un argument în plus pentru cei în a căror putere stau demersurile de integrare a ansamblului de sculpturi brâncuşiene de la Târgu-Jiu în patrimoniul UNESCO.
Text de Luiza Barcan, publicat în Revista Ramuri Nr.10/2011